Grecia
Tzatziki este o pasta din iaurt, castravete si usturoi, servita ca aperitiv, o incantare pentru pita sau lipia greceasca proaspata, sau ca sos pentru gyros, carne, legume si alte mancaruri grecesti. Se consuma rece, imediat ce a fost scos din frigider. Secretul pentru o obtine un sos Tzatziki foarte cremos consta in utilizarea unui iaurt gras de foarte buna calitate.
Originea sosului Tzatziki este disputata de tarile balcanice si oriental-mediteraneene, devenind o reteta zonala. Termenul grecesc ,,tzatziki” provine de la cuvantul ,,cacik” in limba turca, ce inseamna sosuri ,,chatni”, sosuri orientale atat dulci cat si acre care contin condimente si legume proaspete taiate marunt.
Italia
Pastele proaspete au fost folosite si apreciate in Italia din vremea etruscilor si a romanilor. Pe masura trecerii timpului, pastele au continuat sa apara pe mesele italienilor, cu nume diferite: “fideli” in Liguria, “maccarune” in Napoli, “vermicelli” in Roma.
La inceputul secolului al XIX-lea, cel mai rafinat preparat culinar care se afla pe mesele nobililor, era preparat din paste, insa in scurt timp, au devenit un obicei gastronomic raspandit in randul intregii societati italiene. Initial, pastele au fost asezonate cu sos de rosii si ulei, ca mai apoi bucatarii sa-si aduca propriile idei creative, cum ar fi adaugarea de mozzarella, parmezan, alte soiuri de branzeturi, sunca, carne si mezeluri din carne si peste. Pastele au devenit astfel principalul ingredient din bucatariile italiene.
Franta
Confierea carnii presupune gatirea mancarii incet si scufundarea ei in propria grasime. Apoi, carnea este racita astfel incat grasimea sa se transforme intr-un strat solid care o protejeaza. Astfel conservate si depozitate la rece, confit-urile pot rezista cateva luni. Aceasta metoda se foloseste de mai multe sute de ani si este originara din sud-vestul Frantei.
Termenul „confit” se refera in general la alimentele conservate prin imersarea intr-o anumita substanta (zaharul pentru fructe, grasimea pentru carnuri). Termenul „confit” provine din limba franceza, de la verbul „confire”, care se trage la randul lui din latinescul „conficere”. Termenul a fost aplicat prima data, in Evul Mediu, fructelor gatite si conservate in sirop gros de zahar.
Spania
In Spania boiaua este numita pimentón si are un gust destul de diferit, cu o aroma afumata. Gustul sau variaza de la dulceag la dulce-acrisor si foarte iute. Este obtinuta prin afumarea ardeilor folosind lemn de stejar. Pimentón este un ingredient cheie in prepararea multor varietati de carnati, cum sunt chorizo sau sobrasada. In afara Spaniei pimentón este numit „boia (sau paprika) afumata”.
Boiaua se obtine cel mai adesea din fructele uscate ale speciei capsicum anuum, originar din America de Sud si adus in Europa in secolul al XVI-lea, dupa descoperirea Lumii Noi de catre Cristofor Columb.
Maroc
Tajine este un fel complex de mancare, gatit la foc mic, intr-un vas care-i da si numele. De obicei, tajine se face din carne de miel sau pui, alaturi de legume precum ceapa, vinete, mazare, dar si fructe precum caise, piersici, pere, prune sau smochine; mirodeniile folosite sunt scortisoara, sofranul sau ghimbirul. Secretul consta in faptul ca toate aceste ingrediente nu se amesteca, ci sunt lasate sa se faca la foc mic, in forma in care au fost asezate.
Tajine sunt si vasele de gatit ce se gasesc in bucatariile nord-africane din Maroc. Vasul traditional de tajine este fabricat in totalitate din lut greu, fiind uneori vopsit sau smaltuit. Acesta se compune din doua parti: o unitate de baza, care este plata si circulara, usor adanca si un capac ce poate avea forma fie de con fie de cupola, conceput astfel incat sa permita aburului sa circule in interiorul vasului din lut.
Turcia
Termenul „sarma” provine din cuvantul turcesc „sarmak”, care inseamna „rulou”, sau „pachet”. Este vorba deci despre un ambalaj, ceva care infasoara o umplutura iar in paralel se foloseste si alt cuvant turcesc: „dolma”. Dolma inseamna „lucruri umplute”, referindu-se la vegetale care sunt scobite pentru a putea primi umplutura.
In Turcia, tara de origine a acestei minunate delicatese, exista doua categorii de Dolmades: cele umplute cu o combinatie de carne tocata, ceapa, seminte de pin, ulei si condimente, ce se consuma fierbinti, si cele umplute cu un amestec de orez, ulei de masline, seminte de pin, stafide, verdeturi si condimente, ce se servesc la temperatura camerei, ca gustari.
